SCURT ISTORIC

Tara Hațegului este mentionata pentru prima data in documente in 1247.
Localitatea Sântămăria Orlea apare in documente abia in 1363, dar vechimea ei este cu mult mai mare.

Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe urme de locuire din epoca romana cat si monede din perioada împaratului Septimius Severus si a lui Traian.

Aflându-se într-un loc strategic, între Oltenia, Banat si Transilvania, Hategul reprezenta o etapa importanta a cuceririi romane în Dacia, permitând accesul direct spre Muntii Sureanu, unde se afla centrul statului dac. Dupa doua razboaie si multe batalii crâncene, dintre care o amintim pe cea de la Tapae – Poarta de Fier a Transilvaniei (în apropierea satului Zeicani) – Dacia cade sub stapânire romana.

Împaratul Traian decide mutarea populatiei din munti spre zone mai accesibile, iar mai târziu se întemeiaza capitala provinciei la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Teritoriul comunei este strabatut de “Drumul roman”, care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa spre cetatile dacice din muntii Orastiei.

În Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247, Hategul este amintit ca parte a Voievodatului lui Litovoi, din care mai faceau parte Oltenia si depresiunea Petrosani. Litovoi refuza sa plateasca tribut regelui maghiar.
În batalia care a urmat, Litovoi este ucis, iar fratele sau, Barbat, este luat prizonier si apoi rascumparat de ai sai. În urma acestor evenimente, Hategul este desprins din voievodat si trecut în stapânirea regatului maghiar.

Regalitatea maghiara construieste la sfârsitul secolului al XIII-lea cetatea Hateg, asezata pe dealul Orlea, ce domina partea de nord-est a depresiunii. În 1317, cetatea este mentionata ca fiind centrul unui domeniu de 12 sate. Trebuie spus ca forma de administrare „comitat” nu a putut fi impusa de la început, iar românii îsi pastrau propriile institutii administrative, sub forma de districte, asa cum era chiar Hategul.
În aceasta perioada se construiesc sau se refac cetati pe tot cuprinsul depresiunii de catre cnezii locali cum ar fi Cândea, familie de cnezi din Râu de Mori si tot de acum dateaza cele mai importante si vechi biserici ortodoxe din Hateg. Dintre acestea, doua se afla pe teritoriul comunei Sîntamaria Orlea: Biserica Sîntamaria Orlea (astazi reformata) si Biserica Sfântul Gheorghe din Sînpetru (ortodoxa).

A urmat o perioada în care autoritatea maghiara a patruns treptat si din ce în ce mai puternic în toate aspectele vietii hateganilor. Unii dintre nobilii locali îsi schimba religia si intra în rândul nobilimii maghiare, familia Cândea devine Kendeffy, iar vechile cetati sunt înlocuite de curti si castele nobiliare. Cel mai important castel este cel din Sîntamaria Orlea, alaturi de care existau altele de mai mici dimensiuni, cum este cel de la Sacel.

Principalul centru polarizator al regiunii este Hategul. Localitatea apare mentionata documentar în anul 1247. În 1360, este consemnata ca district, iar în 1398 este sediul unei cetati regale, în care-si avea resedinta castelanul (reprezentantul voievodului). În 1439, capata statut de oras (oppidum) si în 1764 devine oras graniceresc ( Sântamaria Orlea se afla la numai 3 km de Hategul actual).

Sursa de documentare: Ghid de calatorie în Tara Hategului
Autori: Alexandru Andrasanu, Cristian Ciobanu, Dan Valentin Palcu, Eliza Donescu, Iulia Olariu 

VECHILE FAMILII

Familia Nopcsa este una dintre cele mai cunoscute din toata Transilvania, fiind atestata documentar din 1367. Numele familiei, Nopchia, care înseamna „Noapte”, a fost maghiarizat dupa 1701, devenind Nopcsa. Cu toate astea, în 1848 Laszlo (Vasile) Nopcsa înca se considera român si participa la Adunarea Nationala a românilor de la Blaj. Vasile Nopcsa a fost un personaj foarte interesant, prin biografia lui de-a dreptul spectaculoasa. Despre el se spune ca a fost celebrul tâlhar Fata-Neagra, un soi de haiduc, care noaptea ataca nobilii bogati si îi ajuta pe saraci.

Scriitorul maghiar Jokay Mor, cu câtiva ani înaintea lui Bram Stoker, publica Sarmanii bogati, un roman în care actiunea se petrece în zona Hategului.
Personajul central este baronul Hatzegy, un tâlhar supranumit si Fata-Neagra. Asemanarea dintre acest personaj si baronul Laszlo Nopcsa este atât de mare,
încât multi i-au identificat pe cei doi, mai ales ca, dupa aparitia romanului, familia Nopcsa a avut doua procese cu scriitorul, pe care le-a pierdut. Mai mult, Vasile Nopcsa a disparut de la domiciliul din Sacel.

Toti barbatii din clanul Nopcsa au fost oameni deosebiti. Unul dintre ei a fost celebrul Francz Nopcsa un reputatpaleontolog de la inceputul secolului XX. El a facut primele studii despre dinozaurii din zona Hategului. Citeste mai mult despre familia Nopcsa

Familia Cândea, devenita Kendeffy, este cea care a influentat puternic viata economica, sociala si culturala a zonei timp de mai multe secole.
Proprietatile sale se întindeau pe zeci de mii de hectare, iar multe din cladirile din Sîntamaria Orlea, între care si celebrul castel, au fost construite de aceasta. Semnificativa este inscriptia de la intrarea în castel, unde se pastreaza si blazonul familiei:
“Cladirea pe care tu, oaspe, o ai în fata ochilor, este renumita nu atât prin maretia lucrarii si podoabe, ci mai mult prin înlesnirea unei salasluiri tihnite. Cu ajutorul lui Dumnezeu Însusi, cel Preaînalt si Preamarit, cârmuitor al celor dumnezeiesti si al celor omenesti, stapân peste soarta, fara de care în zadar ne trudim, într-un ceas bun a zidit-o Alexius Kendeffi, comite de Râu de Mori, sfetnicul si omul de încredere în treburile interne si externe ale sfintei împaratii chesarice, al regelui si apostolicei maiestati, mai ales al principelui Transilvaniei si laolalta cu preaiubita-i soata, Christina, nascuta contesa Bethlen, a închinat-o pe aceasta, în urma unei fagaduinte, lui Dumnezeu Atoatestatornicitor, iubitilor copii si prietenilor, în anul de Christos 1782.”